Monitorizarea progresului elevilor cu cerințe educaționale speciale

Sursa bibliografică:

Vlad, M., (coordonator științific), Vasiliu C.M., Onofrei D.G., Gurgu, D., Mocanu, M., „Evaluarea complexă a copilului cu cerințe educaționale speciale”, Editura «Timpul» Iași, 2006

Fișe de evaluare complexă și monitorizare:

Ce este monitorizarea progresului?

  • set de proceduri de evaluare utilizate pentru a măsura eficiența intervenției terapeutice;
  • instrument care ne permite să selectăm obiective adecvate și tehnici de intervenție mai eficiente și mai bine direcționate;
  • instrument care ne asigură în mod obiectiv de evoluția copilului.

Cum funcționează monitorizarea progresului?

  • se stabilesc nivelurile de performanță actuale ale elevului și se identifică obiectivele de învățare viitoare (obiectivele stabilite în Planul de intervenție personalizat pentru durata întregului an școlar);
  • dintr-un astfel de obiectiv dezvoltăm obiective care pot fi măsurate și urmărite periodic – împărțim ceea ce copilul trebuie să realizeze până la sfârșitul anului școlar în mai mult etape măsurabile;
  • printr-o evaluare sistematică identificăm progresul elevului în vederea atingerii obiectivelor stabilite;
  • progresul include elemente calitative, care demonstrează niveluri de dezvoltare diferite (nu este o simplă comparație între ceea ce știe, simte, poate elevul să facă la sfârșitul anului școlar față de începutul acestuia);
  • progresul trebuie considerat din perspectiva copilului – ritmurile de progres diferă la același copil de la perioadă la perioadă și pentru domenii de dezvoltare diferite (de exemplu, diferențe intra-individuale privind progresul din aria de dezvoltare a comunicării și limbajului, diferit de cel din aria dezvoltării social-emoționale).

Cum sunt structurate fișele pentru monitorizarea progresului?

  • fișele de evaluare complexă și monitorizare sunt diferențiate pe trei trepte distincte de achiziții raportate la principalele domenii de dezvoltare: psihomotor, comunicare și limbaj, cognitiv, social-afectiv;
  • grilele conțin, pentru fiecare domeniu de dezvoltare, un set de criterii de evaluare, respectiv un set minimal de achiziții, manifestări comportamentale, abilități, deprinderi, a căror apreciere se realizează pe durata anului școlar, în cele trei etape ale evaluării globale: evaluarea inițială – în care se stabilește nivelul de dezvoltare la începutul intervenției terapeutice și nivelul potențial de evoluție în principalele domenii de dezvoltare; evaluarea intermediară, de etapă, realizată la sfârșitul primului semestru școlar, cu rol formativ și decizional – în care se stabilește nivelul de dezvoltare atins în anumite momente ale intervenției, evidențiind progresul sau regresul și nevoile imediate de intervenție; evaluarea finală, asimilată, de regulă, celei de la sfârșitul anului școlar – în care se stabilește nivelul cunoștințelor și deprinderilor dobândite și se iau decizii cu privire la direcțiile ulterioare privind intervenția educațional-terapeutică.

Cum se consemnează rezultatele evaluării?

  • pentru fiecare item (criteriu de evaluare) sunt propuse trei niveluri de apreciere: RI(realizează itemul corect, în mod independent), RS (realizează itemul parțial corect, cu sprijin), NR (nu poate realiza itemul);
  • se bifează un singur nivel de apreciere în caseta corespunzătoare fiecărui item, pentru fiecare dintre cele trei etape ale evaluării globale;
  • itemii care nu pot fi realizați sau sunt realizați corect doar cu sprijin constituie priorități de intervenție în cadrul programelor personalizate;
  • aprecierea nivelului de realizare se realizează prin: utilizarea instrumentelor de evaluare (probe, grile, liste de comportamente etc.), observarea comportamentului elevului în desfășurarea jocurilor/rezolvarea sarcinilor de lucru, analiza produselor activităților practice etc.

Evidențierea progresului nu are consecințe negative nici asupra copilului, nici asupra cadrului didactic. Nu realizăm comparații între elevi, ci constatăm și ameliorăm. Scopul monitorizării progresului este de a evidenția ritmurile în care copilul evoluează, iar competența cadrului didactic este reliefată de măiestria cu care ajustează intervenția terapeutică pentru a veni în întâmpinarea nevoilor individuale ale elevului.

Publicitate

Joc interactiv – „Corpul meu”

Copiii cu care lucrez sunt foarte încântați de aceste sarcini de lucru bazate pe tehnica drag&drop. Devin implicați și reușesc surprinzător de repede să fixeze elementele în spațiile corespunzătoare.

Evident, unii dintre ei au nevoie la început de mai mult ajutor din partea adultului. De exemplu, o indicație pe care să o asculte, dacă nu reușesc să o citească. E o dirijare a învățării care nu sugerează răspunsuri. Au nevoie să li se arate că atunci când poziționează mouse-ul peste un obiect care trebuie mișcat (în acest caz, peste literă), vor observa un simbol asemănător cu patru mici săgeți orientate spre exterior.

Pentru a putea tasta cuvântul în spațiul indicat, se demonstrează poziționarea mouse-ului, urmată de click, în dreptunghiul portocaliu. Iar pentru a continua jocul, li se arată cum să selecteze din stânga următorul diapozitiv sau următoarea fotografie (dacă nu dorim să utilizăm termenul „slide”). Recunosc, e o adevărată provocare să găsești termenii cei mai potriviți mai ales în cazul copiilor care au dificultăți de înțelegere, dar noutatea și atractivitatea cerințelor (comparativ cu fișele de lucru tipărite) sporesc gradul de receptivitate.

În acest scurt material video poate fi urmărită modalitatea de rezolvare a sarcinilor de lucru:

Joc interactiv- Schemă corporală

Materialul poate fi descărcat în format PowerPoint, poate fi utilizat inclusiv în învățarea la distanță pe laptop sau computer (după descărcare și distribuire nu necesită conexiune la Internet) și este destinat consolidării elementelor de schemă corporală:

  • recunoașterea și denumirea părților corpului sau a elementelor de detaliu, pe baza imaginilor;
  • formarea cuvintelor din litere date, după model;
  • scrierea cuvintelor utilizând tastatura.

De aici poate fi descărcat jocul:

Suplimentar, copilul poate fi încurajat să indice pe propriul corp sau pe al adultului elementele identificate sau să execute gesturi prin imitație și la comandă verbală (de exemplu, „Arată umărul tău!” / „Arată umărul meu!” etc.)