Monitorizarea progresului elevilor cu cerințe educaționale speciale

Sursa bibliografică:

Vlad, M., (coordonator științific), Vasiliu C.M., Onofrei D.G., Gurgu, D., Mocanu, M., „Evaluarea complexă a copilului cu cerințe educaționale speciale”, Editura «Timpul» Iași, 2006

Fișe de evaluare complexă și monitorizare:

Ce este monitorizarea progresului?

  • set de proceduri de evaluare utilizate pentru a măsura eficiența intervenției terapeutice;
  • instrument care ne permite să selectăm obiective adecvate și tehnici de intervenție mai eficiente și mai bine direcționate;
  • instrument care ne asigură în mod obiectiv de evoluția copilului.

Cum funcționează monitorizarea progresului?

  • se stabilesc nivelurile de performanță actuale ale elevului și se identifică obiectivele de învățare viitoare (obiectivele stabilite în Planul de intervenție personalizat pentru durata întregului an școlar);
  • dintr-un astfel de obiectiv dezvoltăm obiective care pot fi măsurate și urmărite periodic – împărțim ceea ce copilul trebuie să realizeze până la sfârșitul anului școlar în mai mult etape măsurabile;
  • printr-o evaluare sistematică identificăm progresul elevului în vederea atingerii obiectivelor stabilite;
  • progresul include elemente calitative, care demonstrează niveluri de dezvoltare diferite (nu este o simplă comparație între ceea ce știe, simte, poate elevul să facă la sfârșitul anului școlar față de începutul acestuia);
  • progresul trebuie considerat din perspectiva copilului – ritmurile de progres diferă la același copil de la perioadă la perioadă și pentru domenii de dezvoltare diferite (de exemplu, diferențe intra-individuale privind progresul din aria de dezvoltare a comunicării și limbajului, diferit de cel din aria dezvoltării social-emoționale).

Cum sunt structurate fișele pentru monitorizarea progresului?

  • fișele de evaluare complexă și monitorizare sunt diferențiate pe trei trepte distincte de achiziții raportate la principalele domenii de dezvoltare: psihomotor, comunicare și limbaj, cognitiv, social-afectiv;
  • grilele conțin, pentru fiecare domeniu de dezvoltare, un set de criterii de evaluare, respectiv un set minimal de achiziții, manifestări comportamentale, abilități, deprinderi, a căror apreciere se realizează pe durata anului școlar, în cele trei etape ale evaluării globale: evaluarea inițială – în care se stabilește nivelul de dezvoltare la începutul intervenției terapeutice și nivelul potențial de evoluție în principalele domenii de dezvoltare; evaluarea intermediară, de etapă, realizată la sfârșitul primului semestru școlar, cu rol formativ și decizional – în care se stabilește nivelul de dezvoltare atins în anumite momente ale intervenției, evidențiind progresul sau regresul și nevoile imediate de intervenție; evaluarea finală, asimilată, de regulă, celei de la sfârșitul anului școlar – în care se stabilește nivelul cunoștințelor și deprinderilor dobândite și se iau decizii cu privire la direcțiile ulterioare privind intervenția educațional-terapeutică.

Cum se consemnează rezultatele evaluării?

  • pentru fiecare item (criteriu de evaluare) sunt propuse trei niveluri de apreciere: RI(realizează itemul corect, în mod independent), RS (realizează itemul parțial corect, cu sprijin), NR (nu poate realiza itemul);
  • se bifează un singur nivel de apreciere în caseta corespunzătoare fiecărui item, pentru fiecare dintre cele trei etape ale evaluării globale;
  • itemii care nu pot fi realizați sau sunt realizați corect doar cu sprijin constituie priorități de intervenție în cadrul programelor personalizate;
  • aprecierea nivelului de realizare se realizează prin: utilizarea instrumentelor de evaluare (probe, grile, liste de comportamente etc.), observarea comportamentului elevului în desfășurarea jocurilor/rezolvarea sarcinilor de lucru, analiza produselor activităților practice etc.

Evidențierea progresului nu are consecințe negative nici asupra copilului, nici asupra cadrului didactic. Nu realizăm comparații între elevi, ci constatăm și ameliorăm. Scopul monitorizării progresului este de a evidenția ritmurile în care copilul evoluează, iar competența cadrului didactic este reliefată de măiestria cu care ajustează intervenția terapeutică pentru a veni în întâmpinarea nevoilor individuale ale elevului.

Publicitate

Examinarea pronunției reflectate și a pronunției independente

a. Materialul pentru examinarea capacității copilului de a reda structurile verbale prin imitație poate fi descărcat în format .pdf și conține o listă de cuvinte în care sunetele se găsesc în poziție inițială, mediană și finală și propoziții în care un anumit sunet este prezent în cuvinte de trei-patru ori. Această listă a fost adaptată după Ecaterina Vrășmaș și Cornelia Stănică, „Terapia tulburărilor de limbaj-intervenții logopedice” (Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997).

Sunetele sunt prezentate în ordinea dificultăților. Lista conține, de asemenea, cuvinte și propoziții cu grupurile de sunete, diferite combinații de vocale și combinații de consoane. Copilul repetă sunetul după model, apoi silabe directe și inverse care conțin sunetul respectiv. Urmează pronunția după model a cuvintelor și propozițiilor.

În fișa de consemnare a răspunsurilor elevului se notează omisiunile, alterările de pronunție sau înlocuirile de sunete. Se specifică inclusiv particularități legate de capacitatea de a distinge și discrimina sunetele și cuvintele. Această probă se poate administra și pentru evidențierea scrierii corecte a literelor, silabelor, cuvintelor și propozițiilor.

b. Pentru a examina capacitatea copilului de redare independentă a structurilor verbale utilizez albumul logopedic. Puteți descărca de aici fișierul în format PowerPoint (expunere de diapozitive):

Cele 52 de diapozitive conțin imagini pentru ilustrarea cuvintelor în alcătuirea cărora intră: vocale și consoane, în pozițiile inițială, mediană și finală; grupuri de litere; combinații de vocale; grupuri consonantice. Sunt inserate animații simple, de redare a imaginii după click. Aceasta permite prezentarea pe rând a imaginilor și menținerea acestora atât timp cât are copilul nevoie să denumească, iar examinatorul să consemneze eventualele dificultăți privind pronunția independentă. În plus, copilul e curios să vadă ce urmează și e mai implicat.

De mai jos poate fi descărcată versiunea pentru tipărire (fișier PDF). Pentru o utilizare mai ușoară, imaginile pot fi decupate sub formă de jetoane, utilizate apoi și în cadrul unor jocuri didactice (pentru antrenarea auzului fonematic, de exemplu):

Acest material poate fi utilizat împreună cu fișa de înregistrare a răspunsurilor elevului pentru Proba de testare a pronunției independente.

Stabilirea tipului de lateralitate

Aplicarea testului Harris furnizează date care permit stabilirea tipului de lateralitate pe coordonatele ochi-mână-picior. Informațiile obținute stau la baza elaborării intervențiilor individualizate.

Tulburările lateralității sunt determinate, în principal, de contrarierea lateralității, în încercarea de a reeduca stângăcia sau de lateralizare forțată în cazul unei lateralități nedefinite.

Testul de stabilire a calității auzului fonematic

Un deficit privind decodarea la nivel fonologic determină întârziere în apariția/dezvoltarea limbajului, tulburări de pronunție, tulburări ale limbajului scris-citit.

Acest instrument permite aprecierea capacității copilului de a efectua anumite operații cu fonemele: analiză fonematică, sinteză fonematică, eliminarea primului sunet, eliminarea ultimului sunet, substituirea primului sunet, substituirea ultimului sunet.

În fișa de consemnare a rezultatelor se va menționa în ce măsură copilul receptează corect sunetele emise de examinator și propriile emisii sonore; dacă reușește să izoleze mental sunetele componente ale cuvântului dat; dacă percepe fonemele în secvențialitatea producerii lor și realizează sinteza sunetelor la nivelul cuvântului; în ce măsură reușește să efectueze operații de eliminare și substituire a sunetelor.

Proba de orientare în spațiu (dreapta-stânga) Piaget-Head

Sursa: Elena Vlad, „Evaluarea în actul educațional terapeutic – Comisia de expertiză complexă”, Editura ProHumanitate, București, 1999

Liste de control pentru depistarea tulburărilor de comportament ale elevilor

Sursa instrumentelor de evaluare a tulburărilor de comportament:

Mușu, I. (coordonator), „Ghid de predare-învățare pentru copiii cu cerințe educative speciale”, Unicef & Asociația Reninco România, 2000

Scala de activități privind indicatorii de atenție și de hiperactivitate (adaptare după Werry, Weiss & Peters):

Lista de control pentru depistarea tulburărilor de comportament (adaptare după Werry&Quay):

Evaluarea limbajului non-verbal la elevii cu dizabilități intelectuale

În ce măsură elevul cu dizabilitate intelectuală înțelege și utilizează limbajul non-verbal?

Proba de mimare a semnificației cuvintelor (adaptare după Doru-Vlad Popovici, 2002, „Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficiențe mintale”) permite descrierea nivelului performanțelor atinse și evidențierea deficitelor actuale ale elevului evaluat. Identificarea nevoilor individuale de intervenție permite stabilirea strategiilor de recuperare ce urmează să fie realizate.

Probă de evaluare – Identificarea semnificației mesajelor scrise

Această probă de evaluare este o adaptare a Testului de înțelegere a lecturii. Sursa: Vrășmaș, Ecaterina (coordonator), „Set de instrumente, probe și teste pentru evaluarea educațională a copiilor cu dizabilități”, București, 2003